Respect, domnule politist!

Nu credeam sa ajung sa spun vreodata replica din titlu. Dar am zis-o ieri.

Iesim in oras sa mancam. Patru insi, doua cupluri, carevasazica. Ne ducem la locu’ preferat (Mamut, nu ca l-ati stii). Locu’ asta e pe o strada fix in centru, strada care la inceput are un semn de „stationarea interzisa” si o placuta aditionala „cu exceptia riveranilor” (eu stiam ca riverani sunt aia care stau langa o apa, da’ ma rog).
In fine, intram pe strada cu pricina, facem 50 de metri cu masina, doi politisti se dau jos de pe trotuar si imi fac semn sa trag pe dreapta. Trag pe dreapta, dau geamu’ jos, unu’ din ei vine la geam si incepe distractia.

Mai jos, traducere libera din limba ceha:
– Buna ziua!
– Buna ziua!
– Locuiti in zona?
– Nu.
– Actele la control, va rog: permisul, talonul, asigurarea.
Scot actele, i le pasez. Tipu’ vede numele, se uita la mine intr-o dunga.
– Vorbiti ceha?
– Putin.
– Stiti ca e interzis sa intrati cu masina aici?
– Daaaa? Iau cea mai mirata fata posibila, ma uit lung la el, pare sa functioneze.
– Da, e semnul la inceputul strazii.
– Vai, imi pare rau, n-am inteles, nu vorbesc prea bine ceha…
– Unde mergeti?
– La Mamut.
– Mergeti la masa?
– Da.
Tipu’ se uita in masina, se uita la noi, imi da actele inapoi si zice:
– Bine, mergeti la masa si parcati in capat. Dar sa stiti ca nu e voie sa intrati cu masina aici daca nu locuiti in zona, sa nu mai faceti.
– Multumesc, multumesc.
– Nu face nimic, la revedere.

Si isi ia colegu’ si pleaca. Noi ramanem, toti patru, uluiti.
Carevasazica, acest „Garcea” (politia rutiera, nimic altceva) nu ne-a tratat cu scarba, nu ne-a ars cu o amenda pentru ca intrasem pe interzis, nu a sters cu noi pe jos ca eram straini? Incredibil.
De fapt, probabil asta e normalitatea. Traind atata vreme in anormalitate, probabil lumea noastra e cu susul in jos. Respect, domnule politist!