Viata fara romani medii

Dono intreaba daca mai e de stat in Romania. Clocisem un comentariu pe masura si mi-am dat seama ca e un articol in toata regula. Sau, ca sa raspund intrebarii din titlul lui („Should I Stay or Should I Go”), as alege o alta melodie – „Go, go, go Johnny go!”.

Sunt plecat deja – in octombrie se fac cinci ani -, intr-o tara cu o limba „neprietenoasa”, cu oameni care nu-ti devin prieteni in doua zile, fara iesire la mare si in care nu cunosteam pe nimeni. And I’m loving it. De ce? Nu prea sunt romani pe-aici.
Saptamana trecuta am fost in Croatia, a treia vara la marea lor in ultimii trei ani. And I’m loving it. De ce? Nu prea sunt romani pe-acolo. Ca fapt divers, singura masina care a incercat sa ajunga pe plaja (in pofida semnelor care explicau in sase limbi straine sa o lasi in parcare) a fost… un BMW cu numere de Buzau.

N-am fugit de Romania, am fugit de romanul mediu, privitor la OTV, ascultator de manele si degustator de bere la PET si seminte la punga. Nu-s vreun „subtire”, fan somon si sampanie, opera si pictura abstracta, sunt doar un om „normal”, asa cum consider eu ca ar trebui sa fie normalul.

M-as intoarce? Nu cred. Exceptind vreun caz extrem, nu am de ce. Da, am parintii si toti prietenii buni acolo. Dar daca as lucra in Romania, ar trebui sa fie in Bucuresti, deci tot o data la cateva luni ne-am vedea. Diferenta e ca de-aici ma urc in masina si in doua ore pot sa fiu in trei tari diferite. Din Bucuresti, m-as urca in masina si in doua ore poate as ajunge la Ploiesti, Drajna sau Slatina. Printre romani medii.

Parerea mea: daca nu aveti ceva care sa va tina legati acolo (dono, in cazul tau particular, cu un copil atat de mic, cred ca e foarte greu sa pleci), fugiti unde vedeti cu ochii. Viata intre romani medii (vezi definitia de mai sus) otraveste oamenii.

O faza mica de azi: drum cu cate doua benzi pe fiecare sens, eu pe banda 1, trecere de pietoni in fata, un mos incepe sa traverseze de pe partea cealalta (deci patru benzi de facut la pas). Fara sa ma gandesc, fara sa fie politie in jur, fara sa imi zica nimeni, am oprit si i-am facut semn sa treaca (desi as fi avut timp sa trec, sa intorc si sa fac si o parcare laterala). Mosul ma vede, grabeste pasul, ca sa nu ma faca sa astept prea mult, si imi multumeste din cap. I-am multumit si eu ca s-a grabit, ne-am zambit reciproc si ne-am vazut de treburile si de drumurile noastre.
Acum puneti asta in paralel cu cazul mosului din Craiova, batut de un roman mediu pentru ca traversa strada prea incet (e vorba de omul care apoi a facut infarct si a murit), si o sa intelegeti de ce am plecat si de ce nu m-as intoarce. Poate ca, daca apuc sa devin si eu un mos, vreau sa trec strada linistit, fara sa ma tem pentru viata mea.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Viata fara romani medii”

  1. Cred ca exista o formula, ceva sub forma: cu cat mai „neprietenoasa” limba, cu atat mai bun traiul pentru noi. Formula asta merge de minune in Polonia, de exemplu. Am lucrat doua luni in Krakovia in timpul studentiei si vaaaai, ce m-as intoarce/muta de tot acolo!

  2. Las’ ca e bine asa, au Italia si Spania la dispozitie. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: